Cum să analizăm raza de acțiune a discursului instigator la ură
Criterii de luat în considerare
Natura manifestării
Acesta este nivelul cel mai elementar al analizei și înseamnă să identifici dacă mesajul a fost exprimat într-un context public sau privat. Manifestările diseminate în contexte private, deși pot dezvălui părerile reale ale persoanei față de cei vizați de mesaj, nu urmăresc să producă rezultate pentru vorbitor și sunt, de fapt, protejate de dreptul la intimitate.
Orice cadru poate constitui un context privat, cum ar fi o petrecere sau un eveniment privat, un cadru familial sau o formă de comunicare în grup închis, cum ar fi o listă de corespondență (în care persoanele care împărtășesc aceleași interese au cerut să fie incluse) sau un grup închis pe o rețea de socializare. O manifestare făcută inițial într-un context privat, care este apoi divulgată publicului de către vorbitor sau cu acordul vorbitorului, trebuie considerată că a avut loc într-un context public.
Mijloace de diseminare
Analiza bazată pe acest criteriu trebuie să verifice canalele prin care mesajul a fost diseminat și să evalueze potențialul acestora de a ajunge fie la audiențe mari, fie la audiența vizată de vorbitor. Opțiunile de răspuns pe care le propunem sunt „Probabil ineficient în a ajunge la publicul vizat”, „Eficiență probabil moderată de a ajunge la publicul vizat”, „Probabil eficient în a ajunge la publicul vizat”. Ca regulă generală, organizațiile de știri scrise (ziare tipărite, site-uri web locale) trebuie considerate mai puțin eficiente în a ajunge la publicul vizat decât radioul sau televiziunea națională, cel puțin în ceea ce privește audiența mai în vârstă.
Pe de altă parte, rețelele de socializare și forme de mass media noi pot fi considerate mai eficiente decât mass media tradițională atunci când vine vorba de publicul mai tânăr. Discursurile publice care nu sunt apoi distribuite în continuare prin utilizarea altor mijloace media trebuie considerate mai puțin eficiente, atâta timp cât au fost susținute în fața unui public general, dar pot fi considerate și „probabil eficiente” atunci când sunt susținute în fața unui public format din susținătorii vorbitorului sau ai ideologiei sale (de exemplu, un discurs antisemit la un miting de extremă dreapta).
Frecvența diseminării mesajului de ură
Evaluatorul trebuie să analizeze de câte ori / cât de des vorbitorul a repetat mesajul de ură, fie cuvânt cu cuvânt, fie reformulând. Opțiunile de răspuns pe care le propunem, în ordinea gravității, sunt: „Diseminare unică”, „Frecvență moderată de diseminare”, „Frecvență mare de diseminare”.
Opțiunile de răspuns „Frecvență moderată” și „Frecvență mare” trebui să fie stabilite în contextul comunicațional concret în care este exprimată manifestarea. Indicii cu privire la cât de mult „insistă” vorbitorul cu manifestarea pot fi găsite analizând, de exemplu, cât de diferite sunt contextele în care prezintă subiectul sau cât de natural/nenatural este prezentat subiectul de vorbitor.
Cantitatea materialelor diseminate
Acest criteriu este mai ușor (sau chiar posibil) de analizat în cazul materialelor tipărite care sunt diseminate, cum ar fi fluturași, broșuri, cărți etc. Opțiunile de răspuns pe care le propunem, în ordinea gravității lor, sunt: „Puține materiale diseminate”, „Număr moderat de materiale diseminate”, „Număr mare de materiale diseminate”.
Accesibilitatea mesajului de ură
Evaluarea gravității unui mesaj de ură trebuie să se facă, de asemenea, analizând cât de mult a ușurat vorbitorul accesarea informațiilor. Un lucru e să ai o postare plină de ură inclusă în cronologia paginii de Facebook gestionate de vorbitor și cu totul altceva să o ai fixată chiar în partea de sus. Opțiunile de răspuns pe care le propunem sunt „Accesibilitate redusă”, „Accesibilitate medie” și „Accesibilitate ridicată”.
Dimensiunea publicului la care s-a ajuns
Acest criteriu este foarte greu de estimat, dar oferă date valoroase pentru determinarea gravității discursului instigator la ură. El trebuie analizat ținând cont de publicul vizat de manifestare, dar trebuie luat în considerare și publicul general în cazurile în care un mesaj „de specialitate” și-a făcut drum către publicul larg.
Strategiile de evaluare a dimensiunii publicului la care s-a ajuns pot include „estimarea” acestuia din angajamentele pe care le-a avut o postare pe rețelele sociale de la publicul său sau o privire asupra numărului de platforme (mijloace media) care au distribuit mesajul și coroborarea acestor informații cu profilul lor obișnuit de audiență. Opțiunile de răspuns pe care le propunem sunt „Dimensiune redusă”, „Dimensiune medie” și „Dimensiune mare”.
Citește un exemplu de analiză avansată a discursului instigator la ură