Cum să analizăm intenția discursului instigator la ură?
Deși intenția poate fi extrem de greu de determinat, acțiunile trecute ale vorbitorului, modul în care a ales publicul mesajului și modul în care a reacționat după discurs sunt elemente care pot fi destul de ușor de determinat și oferă indicii utile. De asemenea, mesajele ascunse între rânduri pot dezvălui obiectivele vorbitorului, deși sunt mai greu de determinat, iar determinarea se bazează puternic pe experiența evaluatorului.
Criterii de luat în considerare
Acțiunile trecute ale vorbitorului cu privire la grupul vizat de manifestare
Analiza acțiunilor trecute ale vorbitorului față de grupul vizat de manifestare poate dezvălui dacă vorbitorul are sentimente negative față de grup. Dacă vorbitorul unei manifestări negative față de un grup a luptat în trecut pentru drepturile membrilor acelui grup și nu a făcut niciodată nimic în detrimentul interesului lor, atunci este foarte puțin probabil ca manifestarea negativă să fi fost diseminată cu intenții rele.
Opusul este adevărat în cazul cuiva care s-a implicat întotdeauna în acțiuni negative împotriva grupului împotriva căruia vorbește. Opțiunile de răspuns pe care le propunem, în ordinea gravității, sunt: „Acțiuni pozitive”, „Acțiuni mixte / Lipsă acțiuni”, „Acțiuni negative”. Atunci când alegi opțiunea de răspuns, îți recomandăm, pe cât posibil, să iei în considerare acțiunile mai recente ale vorbitorului. Cu alte cuvinte, dacă un vorbitor obișnuia să se implice în acțiuni pozitive pentru grupul vizat de expresie, dar în ultimii ani comportamentul său s-a schimbat și acum se implică aproape exclusiv în acțiuni negative, atunci această opțiune ar trebui aleasă în loc de „Acțiuni mixte / Lipsă acțiuni”.
Reacția vorbitorului după promovarea mesajului de ură
Modul în care vorbitorii reacționează după ce au diseminat narațiunea de ură poate oferi indicii despre intențiile lor reale. Manifestarea unei remușcări adevărate poate sugera că vorbitorul nu intenționează de fapt provocarea niciunui rău în urma manifestării, în timp ce incitarea continuă poate confirma ideea că mesajul de ură a fost premeditat.
Opțiunile de răspuns pe care le propunem, în ordinea gravității, sunt: „S-au exprimat scuze”, „Fără reacție”, „Incitare continuă”. Și aici este important să citești printre rânduri și să încerci să determini dacă scuzele oferite sunt sincere sau sunt doar o modalitate prin care vorbitorul poate scăpa de potențiale sancțiuni.
Obiectivele probabile ale vorbitorului
Opțiunile de răspuns pe care le propunem, în ordinea gravității, sunt: „Exprimarea preocupărilor pe care le au susținătorii vorbitorului / Dezbatere academică / Promovarea sau exprimarea convingerilor religioase ale vorbitorului”, „Îmbunătățirea propriei imagini în rândul publicului țintă al mesajului”, „Discreditarea grupului vizat de manifestare”, „Limitarea drepturilor grupului vizat de manifestare”, „Apel la acțiune violentă”. Dacă manifestarea urmărește mai multe obiective, ar trebui luat în considerare cel mai grav.
Publicul căruia i se adresează mesajul de ură
În timp ce unele mesaje de ură ajung la un public mai larg decât cel prevăzut inițial, a înțelege cui a vrut vorbitorul să se adreseze prin mesajul său este esențial pentru evaluarea intențiilor sale. Motivul este că diferitele audiențe tind să reacționeze diferit la mesajele specifice care le sunt prezentate.
În timp ce un mesaj poate suna sarcastic pentru un grup de oameni, alte persoane ar putea să interpreteze mesajul ca atare și să acționeze în baza lui. Opțiunile de răspuns pe care le propunem, în ordinea gravității, sunt: „publicul nu este susceptibil să aibă sentimente negative față de cei vizați de manifestare”, „publicul este susceptibil să aibă sentimente negative față de cei vizați de manifestare”, „publicul are sentimente negative puternice față de cei vizați de manifestare”.
Citește un exemplu de analiză avansată a discursului instigator la ură