Cum să analizați conținutul și forma discursului instigator la ură

Analiza conținutului și a formei discursului instigator la ură poate implica anumite abilități critice de analiză a discursului și nu este ușor de cuantificat. Experiența evaluatorului este esențială în această parte a analizei. Parametrii pe care îi propunem sunt mai jos.

 Criterii de luat în considerare

În ce măsură manifestarea este provocatoare sau agresivitatea mesajului

Opțiunile de răspuns pe care le propunem, în ordinea gravității, sunt: „Grad redus de violență”, „Grad moderat de violență”, „Grad ridicat de violență”. Atunci când se analizează manifestarea, trebuie urmărit dacă, și în ce măsură, aceasta conținea cuvinte sau fraze cu semnificație specială despre care se știe că provoacă reacții negative în audiență față de grupul vizat de mesajul de ură.

Forma manifestării

Unele forme de exprimare beneficiază de un grad de protecție mai ridicat decât altele. Prin urmare, este important să se facă distincția între formele de exprimare protejate și cele neprotejate. Cele mai comune forme de expresie protejate sunt exprimarea artistică, exprimarea religioasă, discursul academic și discursul de cercetare și discursul de interes public (înțeles ca o abordare critică a problemelor de înalt interes public).

Este important să se facă o distincție între un vorbitor care se implică efectiv în forme de exprimare care sunt protejate și cel care își maschează discursul în una dintre aceste forme protejate (de exemplu, rasismul deghizat în discurs academic prin citarea de teorii obscure, învechite, în general considerate de comunitatea academică ca fiind nedemne de încredere sau discreditate anterior sau discurs homofob agresiv, susținut de trimiteri la texte religioase și deghizat în exprimare religioasă).

Cât de direct a fost mesajul?

Manifestarea analizată poate fi în mod explicit plină de ură sau poate încerca doar să sugereze mesajul de ură folosind metafore sau alte figuri de stil. Mesajele pline de ură în mod explicit, care conțin îndemnuri la acțiune, tind să fie mai ușor înțelese ca atare de către public. Prin urmare, tind să fie și mai grave decât cele ascunse. Opțiunile de răspuns pe care le propunem sunt „Direct” și „Indirect”.

În ce măsură mesajul poate fi considerat un apel la acțiune

Acest criteriu trebuie analizat împreună cu caracterul direct al mesajului. Unele mesaje de ură tind să nu transmită nimic mai mult decât opinia vorbitorului cu privire la cei vizați de manifestare, în timp ce altele încurajează oamenii să acționeze împotriva celor vizați, fie direct, fie indirect, prin tehnici discursive variate, cum ar fi sugerarea că prejudiciul adus de cei vizați este iminent sau susținut de elite. Opțiunile de răspuns pe care le propunem sunt „Fără îndemn la acțiune”, „Ar putea motiva unii oameni să acționeze”, „Menționează/sugerează acțiuni care trebuie întreprinse împotriva celor vizați de manifestare”.

Legătura cu alte narațiuni dominante ale urii

Mesajele care profită de narațiunile de ură dominante tind să fie mai ușor acceptate de publicul deja favorabil narațiunilor de ură și, prin urmare, pot fi mai dăunătoare. Manifestările care urmăresc să creeze noi narațiuni de ură sunt și ele dăunătoare, dar, dacă nu sunt diseminate într-o manieră concentrată (după cum arată analiza făcută la „Amploarea discursului”), ele sunt mai puțin susceptibile de a fi acceptate de public. Opțiunile de răspuns pe care le propunem sunt următoarele: „Fără legătură cu narațiunile de ură dominante”, „O oarecare legătură cu narațiunile de ură dominante”, „Exprimare a unei narațiuni de ură dominante”.

Încadrarea juridică a mesajului de ură

Unele țări au reglementări clare cu privire la tipurile de discurs instigator la ură care sunt pedepsite conform legii penale. Pentru a vedea o colecție de acte normative naționale pe acest subiect, poți accesa informațiile specifice țării furnizate de membrii Rețelei Internaționale Împotriva Urii Cibernetice.

<< Înapoi Înainte >>