Evaluarea intenției vorbitorului este importantă pentru a determina acțiunea care trebuie întreprinsă împotriva vorbitorului sau pentru a contracara manifestarea.

Intenția poate fi extrem de greu de determinat, dar acțiunile trecute ale vorbitorului, modul în care a ales publicul mesajului și modul în care a reacționat după discurs sunt elemente care pot fi destul de ușor de identificat.

 Criterii de luat în considerare 

Acțiunile trecute ale vorbitorului cu privire la grupul vizat de manifestare

Analiza acțiunilor trecute ale vorbitorului față de grupul vizat de manifestare poate dezvălui dacă vorbitorul are sentimente negative față de grup. Dacă vorbitorul a luptat pentru drepturile membrilor acelui grup, atunci este puțin probabil să existe intenții rele în spatele expresiei negative.

Opțiunile de răspuns, în ordinea gravității: „Acțiuni pozitive”, „Acțiuni mixte / Lipsă acțiuni”, „Acțiuni negative”. Atunci când alegi opțiunea de răspuns, îți recomandăm, pe cât posibil, să iei în considerare acțiunile mai recente ale vorbitorului. 

---

Reacția vorbitorului după promovarea mesajului de ură

Modul în care vorbitorii reacționează după ce au partajat narațiunile de ură poate oferi, de asemenea, indicii despre intențiile lor reale (de exemplu, dacă manifestă remușcări adevărate sau continuă incitarea). Opțiunile de răspuns, în ordinea gravității, sunt: „S-au exprimat scuze”, „Fără reacție”, „Incitare continuă”.

---

Publicul căruia i se adresează mesajul de ură

Diferitele audiențe tind să reacționeze diferit la mesajele specifice care le sunt prezentate. Opțiunile de răspuns, în ordinea gravității, sunt: „publicul nu este susceptibil să aibă sentimente negative față de cei vizați de manifestare”, „publicul este susceptibil să aibă sentimente negative față de cei vizați de manifestare”, „publicul are sentimente negative puternice față de cei vizați de manifestare”.

2021-03-21T12:33:00